Viața și opera dr. ing Igor Ceianu – o retrospectivă la 100 de ani de la nașterea sa

Rezumat

Lucrarea este un modest omagiu adus personalității dr. ing. Igor Ceianu cu prilejul aniversării a 100 de ani de la nașterea sa (24 ianuarie 1925) și totodată a comemorării a 25 de ani de la plecarea sa dintre noi (11 ianuarie 2000). Este prezentat succint parcursul vieții sale și moștenirea durabilă pe care ne-a lăsat-o prin opera sa și prin exemplul de dăruire pentru muncă, știință și adevăr. S-a născut la Praga, dar a trăit, a studiat și a muncit în România, unde a fost martorul frământărilor sociale, economice și politice prin care a trecut poporul român de-a lungul a trei sferturi de veac. A avut parte de suferințele îndurate de refugiații basarabeni care au trebuit să-și părăsească vatra părintească ca să nu cadă sub ocupația sovietică, precum și de persecuțiile regimului comunist pentru care a fost un "element periculos" cu "origini nesănătoase". Dând curs pasiunii sale pentru natură și în special pentru insecte, a studiat un an la Facultatea de Științele Naturii din București, după care a urmat Facultatea de Silvicultură din cadrul Școlii Politehnice București. De la absolvirea facultății în 1950, până în toamna anului 1957, a lucrat în învățământul silvic superior, de unde a fost epurat după mișcările studențești din 1956. Apoi, până în 1985, când a ieșit la pensie, a lucrat în secția (laboratorul) de protecția pădurilor a Institutului de Cercetări Silvice (sub diversele sale forme de organizare). După 1985, a continuat să fie la fel de activ și productiv până când a plecat dintre noi, lăsând în urmă mai multe manuscrise nefinalizate, precum și o impresionantă colecție de insecte, doar parțial identificate, care se află acum în patrimoniul Muzeului Național de Istorie Naturală "Grigore Antipa” din București. Activitatea sa de cercetare a vizat patru direcții importante: biologia și ecologia mai multor grupe de dăunători forestieri, în vederea fundamentării unor procedee de depistare și prognoză și a unor măsuri de prevenire a înmulțirii, respectiv de combatere a lor; combaterea biologică a dăunătorilor forestieri prin folosirea microorganismelor și a insectelor entomofage; studiul comunicării feromonale la principalii dăunători forestieri (Ips typographus, Lymantria monacha, Rhyacionia buoliana etc.) și utilizarea feromonilor sintetici și naturali în depistarea, monitorizarea și combaterea acestora; entomofaunistica forestieră, cu accent pe studiul dipterelor, contribuind la cunoașterea răspândirii în România a peste 900 de specii de diptere, dintre care peste 300 semnalate pentru prima data în fauna țării, și descrierea a două specii noi pentru știință. Prin majoritatea cercetărilor efectuate a fost un deschizător de drumuri în protecția pădurilor din România și a contribuit în mod decisiv la fundamentarea pe baze ecologice a acestui domeniu, fiind recunoscut ca cel mai mare entomolog silvic din țara noastră. A contribuit, de asemenea, la elaborarea primului tratat de ecologie forestieră publicat în România. A fost totodată permanent implicat în rezolvarea celor mai dificile probleme de protecția pădurilor care au apărut în România în perioada 1949-1985 și – în plus –  a contribuit la formarea personalului care a lucrat în acest domeniu, fie în cercetare, fie în administrația silvică. Lucrările cu caracter practic, la a căror elaborare a contribuit, au fost cărțile de căpătâi ale protecționiștilor români timp de decenii, iar lucrările sale științifice sunt consultate și citate și în prezent, supraviețuind tuturor schimbărilor de regim politic și ideologic. Prin tot ceea ce a realizat și prin modelul său de viață, rămâne o personalitate deosebită a poporului român, a cărei amintire se cuvine a fi cultivată și de generațiile ce vor veni.